I-am spus într-o seară
“la mulţi ani fericiţi împreună cu mine, iubitule”.
El mi-a răspuns
“iubito, trebuia să zici mulţi ani fericiţi, pentru că se subînţelegea că sunt cu tine fericiţi”.
A fost cea mai frumoasă corectare pe care am primit-o vreodată şi m-am bucurat pentru ea.
De fapt, mă bucur în fiecare zi de el. Mă bucur când mă alintă, când îi aud vocea somnoroasă la telefon. Când mă trezesc dimineaţa cu mesajele lui frumoase, când aproape în fiecare zi îmi spune că îl fac fericit. Mă bucur când îmi zâmbeşte în webcam cu dor şi mă bucur când îi seduc privirile. Mă bucur că sunt iubita lui şi că scrie lucruri frumoase despre mine, chiar dacă rar le publică pe blogul lui. Importante sunt foile pe care le ţin eu în mâini şi tremurul meu de emoţii atunci când le citesc. Mă bucur că are încredere în mine, că îmi apreciază eforturile de a ma schimba în bine. Că mă iubeşte şi că vrea mereu să mă ţină aproape de el. Mă bucur că după plecările lui, îi rămâne parfumul în cameră şi câte o haină prin dulapul meu. Mă bucur de fiecare gest tandru pe care îl face atunci când suntem singuri, mă bucur pentru fiecare dovadă de protecţie şi iubire pe care mi-o arată când suntem în public. Mă bucur că e înalt şi că lângă el întotdeauna mă simt în siguranţă. De toată răbdarea lui, de atenţiile lui, de întoarcerile lui după fiecare ceartă, de cuvintele lui. Mă bucur pentru că el s-a bucurat primul că m-a găsit. M-a găsit şi m-a îmblânzit. Şi acum mă ţine lângă el.
